Tirania fleacurilor 24 Mai 2009
Apasatoare senzatia ca nu mai exista raspuns la intrebarea "Pentru ce traiesc?" Senzatia devine si mai apasatoare cand imi amintesc de intamplari si oameni de care mi-e dor. Ei nu vedeau in mine un obiect inzestrat cu roluri si responsabilitati. Pentru ei eram o pasare, care tinea mortis sa invete zborul la mare inaltime. Ceea ce ma lega de ei, abia acum inteleg, era imaterial, pur si pe intelesul inimii mele. Felul lor de a ma privi era o completare fireasca a felului in care imi dansau fluturii, jurimprejurul mintii, dupa o ploaie de vara. Facuta pentru a nu fi inteleasa pana la capat, viata ar avea ceva sanse sa fie suportabila, daca am invata, cu totii, zborul la mare inaltime. Zborul care ii da sufletului omenesc puterea de a dispretui tirania fleacurilor.
|