METEORUL

Într-o vară, ce mi-a fost, de furtunile gândirii, început de adăpost, într-o seară, cu bunicul, om cu rost, stam la sfat privind în zare, cum se gudură nimicul. I-auzi! Frunza nucului se-nfoaie, către nord se-adună norii, vânt amestecat cu ploaie, sau un scâncet, oarecare, de potaie, fii atent, așa arată clipele nemuritoare. Mâine, lumea o…

A trecut viața pe lângă mine, ca un mistreț pe lângă tarlaua de porumb. Răvășindu-mi bucuria zilelor de copilărie, mereu lungi și apetisante. Chiar și atunci, când vremea astupa, cu înverșunare, oglinda cerului, priveam ca prostul, la zarea împuținată de cețurile stufoase, sperând să am o revelație, cum ar fi faptul că Dumnezeu se va…

Nu mă născusem, încă. În loc de soare, umbra, îşi răsădea în mine, lumina ei adâncă. A curge peste mine, nici timpul, nu-ncepuse. Nemărginite spaţii, se-nfăşurau pe ghemul, senzaţiei de bine. De gânduri şi suspine, eram ferit, în lumea, morfismelor afine. Prizonier în tine, aş fi rămas, de-a pururi, de n-ar fi fost chemarea, pe…

Lumea, îmi pare-a fi, altcum decât a fost, când eu eram copil, sărac, naiv precum un fluture, zburând printre fotonii rătăciți, în al secundelor fugare, avanpost. În fața gândurilor mele, mă spovedeam, eu, insul oarecare, fără rost, mă agățam de țurțurii, sosiți în miez de noapte, la întâlnirea dintre crivățul uitării și aburul beției unui…

Furtuni și ape supărate, învolburând, secunde oarbe, din amorțeala lor, le-a rupt. Adeseori, cuprins de țâfnă, târându-mi miile de gânduri, la țâța zărilor, am supt. Priveam, fugind de mine însumi, visând că într-o zi, cu bezna, de pretutindeni, am să lupt. Dar, ce folos, se lasă seara și îmi tot este dor, de lumea, în…

…De semeni vânt, să nu te miri, să nu te plângi, când sufletul se va trezi, fără veșmânt, în gura celor care își adună hrana, din episoade oarbe de furtună. De răutatea vorbelor, ce-ar sta mai bine în mormânt, tu n-ai fi fost ajuns, lăsând, substanța lor precară, la judecata înțeleptului sau a câte unui…