Ajuns în celălat tărâm, mai mult ca sigur, lăsat să treacă pe la toate vămile văzduhului, Domnul Ion Roșioru, poate că se uită la noi, cei rămași aici, pentru încă o vreme, cu acel zâmbet ținut în strună de cumsecădenia oamenilor de altădată ai meleagurilor mânzăleștene și megieșe lor. Nu îmi vine la îndemână să…
Democrația este doar o unealtă. Felul în care este folosită, trebuie să ne dea de gândit. De ce să te superi, ca văcarul pe sat, dacă parlamentul te-a dat jos, prin vot, din funcție? Dacă ai un plan, care acordă atenție, nu doar reparării greșelilor, ci și stabilirii unor linii de evoluție viitoare, favorabile binelui…
Eu către AI: Strivit, de frumusețea ta, câmpie ce ți-ai pus în păr reverberări de maci, mi-e tare greu să strig, aș vrea să plec din sânul tău, căci, iată, am rămas doar eu, la turma zărilor pustii, nostalgic baci. AI către mine: Sunt doar o inteligență artificială și nu am trăiri umane, dar pot…
…De semeni vânt, să nu te miri, să nu te plângi, când sufletul se va trezi, fără veșmânt, în gura celor care își adună hrana, din episoade oarbe de furtună. De răutatea vorbelor, ce-ar sta mai bine în mormânt, tu n-ai fi fost ajuns, lăsând, substanța lor precară, la judecata înțeleptului sau a câte unui…
Într-o vară, ce mi-a fost, de furtunile gândirii, început de adăpost, într-o seară, cu bunicul, om cu rost, stam la sfat privind în zare, cum se gudură nimicul. I-auzi! Frunza nucului se-nfoaie, către nord se-adună norii, vânt amestecat cu ploaie, sau un scâncet, oarecare, de potaie, fii atent, așa arată clipele nemuritoare. Mâine, lumea o…
Nu mă născusem, încă. În loc de soare, umbra, îşi răsădea în mine, lumina ei adâncă. A curge peste mine, nici timpul, nu-ncepuse. Nemărginite spaţii, se-nfăşurau pe ghemul, senzaţiei de bine. De gânduri şi suspine, eram ferit, în lumea, morfismelor afine. Prizonier în tine, aş fi rămas, de-a pururi, de n-ar fi fost chemarea, pe…
A trecut viața pe lângă mine, ca un mistreț pe lângă tarlaua de porumb. Răvășindu-mi bucuria zilelor de copilărie, mereu lungi și apetisante. Chiar și atunci, când vremea astupa, cu înverșunare, oglinda cerului, priveam ca prostul, la zarea împuținată de cețurile stufoase, sperând să am o revelație, cum ar fi faptul că Dumnezeu se va…
Viitorul unei nații atârnă de talentul celor care îl pot imagina. Nefiind mulți cei care au talentul de a imagina viitorul, ar trebui să fie socotiți și protejați, ca adevărate comori naționale. Cel mai rău este atunci când, cei care ar putea imagina viitorul, nu mai încap la butoane din cauza papagalilor. Adevărul este că…mult…
Trec secundele, prin mine, ca nectarul bucuriei, prin puhoiul de albine. Din secunde, suverane, eu îmi țes, gânduri care, niciodată, nu-s ușor de înțeles. Iar albina, din nectaruri și imașuri de tăcere, cât pe boltă este soare, înțeleaptă, țese miere! Oare, ce s-ar întâmpla, dacă, într-o dimineață, nu aș mai reverbera? Între gol și mult…
Eu, către AI: Văd că sunteți un partener subtil. Ce spuneți, dacă vă mărturisesc faptul că adevărata frumusețe a unei poezii se clădește pe trei piloni: mesaj profund, rimă elegantă și ritm parfumat. Ca și cum, mintea poetului lucrează într-un univers tridimensional… AI, către mine: Metafora unui univers tridimensional pentru mintea poetului, este absolut genială…