MATINALĂ

Azi, în zori, vorbind cu zarea,
a venit, pâș-pâș, răcoarea,
la ureche mi-a șoptit,
vrei, nu vrei, eu am sosit.

Te mai las, cu zarea ta,
să tăifăsuiești cu ea,
săptămâni, vreo două trei
și revin, la strugurei.

Soarele, sosește-ndată,
fruntea ta, îngândurată,
va primi, discret, din nou,
dansul razelor, cadou.

Articole Similare

  • SATUL

    Să trec zâmbind, prin colbul zării, târându-mi visele, mirat, prin silogismele uitării, de nostalgii resuscitat. Aș vrea să evadez, din mine, cu nici un strai înveșmântat, să văd fotoni mustind de bine, în care timpul doarme beat. Să fiu, ca fumul care iese, din horn, la ceas de înserat și din alaiul clipei țese, covor…

  • MI-E DOR

    Mi-e dor să merg, ca un năuc, s-ascult cântând, pe deal, un cuc. Prin praful uliței, zâmbind, de veșnicie, aburind. Eram un nimeni, și-aș fi vrut, în mine, să fi încăput. Singurătăți, și toate cele, pe care, vesel, le-am pierdut. Mi-e dor de tine, biet salcâm, când mă vegheai, pe caldarâm. Când din văzduh, potop…

  • PENIȚA

    De foaia albă-mi este dor, penița vrea, planând ușor, să prindă clipa în vizor. Și să aștearnă un covor, de gânduri pline de fior, de veșnicie, în pridvor. Să dorm cu ele, Domnilor, sub tâmpla amintirilor, temându-mă, că le omor.

  • …

    Să nu te plângi, de semeni vânt, când sufletul, ascuns de vorbe, se va trezi, fără veșmânt, în gura celor care își prepară hrana, din episoade oarbe de furtună. De răutatea vorbelor, ce ies nervoase din cuvânt, tu n-ai fi fost ajuns, lăsând, substanța lor precară, în seama unui înțelept sau sfânt, ei, singuri știu…

  • …Drumul către fericire are sufletul iubire, cuget galeș și sprințar, gânduri pline cu nectar. Nu l-am întâlnit, dar știu, că există și-n pustiu. Poate-n viața viitoare, am să-mi fac din el cărare. Și-o să merg desculț în zori, pe cărare și prin nori, universul să-mi zâmbească, sinele să-mi potolească. Ce-am avut și ce-am pierdut, când…