O zi,
în care soarele a inundat,
cu raze vii,
întreaga vale.
Coleoptere străvezii,
mi-au apărut,
zâmbind afon,
în cale.
Privindu-le,
bătătorind,
poteci, pe creste arămii,
m-am smuls din gândurile mele,
abisale.
Ciudate firi,
dispuse,
sistematic,
la războaie,
cu diverse creaturi rivale!
Atomii par
expresia dorinței lor de a veghea,
etern,
la adăpostul unor încleștări,
cu mize martingale.
Scâncind, un biet coiot, atins, de glonțul zării, istovit. Prin defileul veșniciei, se scutură de praful smuls de ape, din granit. Să se întoarcă-n timp, sau să se lase, de prezentul siropos ademenit? În fața lui, enigmele nu pier, cu fiecare clipă, i se pare, că s-au înmulțit. Nici nu mai știe Sinele, de ce…
Să trec zâmbind, prin colbul zării, târându-mi visele, mirat, prin silogismele uitării, de nostalgii resuscitat. Aș vrea să evadez, din mine, cu nici un strai înveșmântat, să văd fotoni mustind de bine, în care timpul doarme beat. Să fiu, ca fumul care iese, din horn, la ceas de înserat și din alaiul clipei țese, covor…
Șareta lui trecea în goană, lăsând în urma ei o dâră, de veșnicie galantoană, având în lutul blând armură. Plesnea, cu biciul rumen, zarea și mângâia a iepei crupă, în roți se-nșuruba uitarea, secundelor ce se întrupă. Apar și eu, furat de gândul, de a avea un cuib în clipă și așteptam să-mi vină rândul,…
Tatăl meu, un om tăcut, nu îl ruga pe Dumnezeu, nu înjura, vorbea puțin și umbra lui, în fierărie, se opintea muncind din greu. Atâtea nopți i-am fost alături. Un Hefaistos mai subțire, ciocanul lui isca potcoave, de încălțat viețuitoare, de la mamut la scarabeu. Am încercat și eu, odată, să meșteresc o-ncuietoare, dar n-a…
Ieși musca la arat, pe pământul dezghețat, bucuroasă, cum n-a fost, în al hibernării rost. Dup’-atâta frig anost, a ieșit din adăpost, ca să ia cu trompa sa, din țărână, tot ce vrea. Toți o surghiunesc, dar nu-i, mare spaimă, nimănui, Dumnezeu i-a hărăzit, hrană, tot ce-i putrezit. Sper că toți ați observat, cât de…
Pașii amurgului foșnesc în pământul străbun. Țâncul simți un fior, în care plăcerea privea speriată, cum timpul se duce la vale nebun. Cad felinare din cerul cu stele țesut. Țâncul privi adierea acestui acum, în care ideile umblă, golașe, pe creste și stelele stau rezemate de cosmosul mut. Timpul visează, curgând prin livezi de adaos…